Buna dimineata, Veronica! - Publisol

Descriere - Buna dimineata, Veronica!

Veronica Torres ocupa un post de functionar de politie la Politia Civila. Ea este secretara, dar nu e o secretara oarecare.

In timpul ei liber ancheteaza cazuri atroce, care lasa in urma chiar si cea mai bolnava imaginatie. Si e foarte buna in ceea ce face.

LA SFARSIT, TOATE PIESELE SE IMBINA.

"Cat de fragila e inima umana – un iaz de ganduri oglindite. Un instrument de sticla atat de profund si de tremurator, care poate sa cante sau sa planga.”
Sylvia Plath

Cu cat stii mai putin despre autoarea ANDREA KILLMORE, cu atat mai putin risti. Prietena apropiata cu pericolul, noua autoare a DarkSide Books e o revelatie, chiar daca nu isi arata fata, iar numele ei adevarat e in continuare un mister chiar si pentru editura. Intr-o alta viata, ea a jucat un rol important in cadrul politiei. Dupa ce a lucrat sub acoperire intr-un caz si a suferit o mare pierdere personala, autoarea s-a vazut nevoita sa adopte o noua identitate. Si, odata cu aceasta, o noua vocatie. Ascunsa in umbre, a gasit in literatura o cale de a invinge depresia si de a-si face auzita vocea. Astfel s-a nascut Andrea Killmore, pseudonim botezat in sange. De la primul e-mail catre DarkSide Books, cand a trimis manuscrisul romanului sau de debut, Buna dimineata, Verônica!, autoarea a insistat asupra importantei anonimatului sau. Orice contact intre ea si editori are loc prin intermediul unui avocat. Din motive de siguranta, stilul sau de viata e extrem de rezervat si nu ii permite sa dea interviuri sau sa participe la evenimente publice. Ce altceva mai trebuie sa stii? Ca, oricine ar fi, Killmore e o scriitoare de prima clasa. Scrie thrillere asemenea maestrilor, iar experienta sa de viata le confera o autenticitate rareori intalnita in romanele politiste de suspans. Scriitoarea a cunoscut indeaproape adevarata fata a raului. Chiar si cu atatea mistere, literatura ei e vibranta si cruda – la fel ca realitatea.

"Cat de fragila e inima umana – un iaz de ganduri oglindite. Un instrument de sticla atat de profund si de tremurator, care poate sa cante sau sa planga.”
Sylvia Plath

LA SFARSIT, TOATE PIESELE SE IMBINA.