Supunerea (Eugen Uricaru) - Contemporanul

Descriere - Supunerea (Eugen Uricaru)

Un mare roman, ignorat fie din lasitate (…), fie din indiferenta. In fine, cum critica literara este nu doar un exercitiu hermeneutic, ci si unul axiologic – altfel interpretarea e mohorata si laxa, avand miasmele apei statute –, mi-am spus ca nu e tocmai lipsit de sens sa descindem in tesatura romanului, pentru a-i descifra desenul ascuns, pentru a-i evalua adancimile si, de ce nu?, pentru a vedea in ce masura in articulatiile lui se ascunde, deliberat sau prin fatalitate, partea nevazuta a autorului. Si nu cred ca e vorba de curaj, ci de onestitate.

Mircea A. Diaconu

EUGEN URICARU s-a nascut la 1 noiembrie 1946, in Buhusi. Debuteaza editorial in 1974 cu volumul de povestiri Despre purpura. Dupa cartea de debut, publica volumul de nuvele Antonia (1977) si romanele Rug si flacara (1977), Mierea (1978), Asteptandu-i pe barbari (1981, 1999), Vladia (1982), 1784 – Vreme in schimbare (1984), Stapanirea de sine (1986), Glorie (1987), Pentimento (2000), Navigare (2001), Cat ar cantari un inger (2008), Plan de rezerva (2011). Cartile autorului au fost distinse cu premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania (1980, 1985) si cu Premiul Academiei Romane (1985). Volumele sale au fost traduse in germana, polona, greaca, maghiara, rusa, macedoneana, vietnameza si sarba. Este de asemenea traducator din limbile italiana (Curzio Malaparte, Italo Calvino) si rusa (Alexandr Soljenitin), precum si autor de scenarii de film. Filmele Rug si flacara si Stare de fapt (realizate dupa scenariile sale) au fost distinse cu Marele Premiu la Festivalurile de la Santa Rem (Portugalia, 1979) si respectiv San Marino (1995). Fondator al revistei Echinox (1968).