Pescarusul alb - Cartex 2000 (promo)

Descriere - Pescarusul alb

Constantin Chirita face in "Pescarusul alb" (dar si in celelalte romane din ciclul "Trilogia in alb") un pariu literar interesant, construind personalitati accentuate multiple intr-un tip de fictiune (incadrabila in categoria larga a policier-ului), in care, de obicei, eroul este de fapt un super-erou, detectivul, cel care rezolva cazul. De ce alege Constantin Chirita sa schimbe cutumele? Intre argumentele posibile este si o hibridare a tehnicilor romanesti cu cele dramaturgice, a tensiunii specifice constructiilor cu enigma cu fiziologiile literare, care presupun o relaxare descriptiv-comportamentala.

Precum Raymond Chandler, Chirita asaza literatura, indiferent de taxinomie sau responsabilitate a criticii si teoriei, in unitate si identitate de substanta cu viata. Literatura, daca este bine scrisa, are aceleasi legi cu viata, fiind la fel de reala ca asa-zisa realitate. De altfel, in cazul lui Chirita, si in "Ciresarii", 1956-1968, dar cu precadere in "Livada", 1979 (romanul "Otelul" rescris) si "Romantica, prima carte: Cea mai frumoasa poveste de dragoste", 1986 relatia intre cele doua notiuni (literatura si viata) este stimulul creativ, dar si conditia de fiintare a ambelor. Daca apar dezechilibre, decompensari, acestea sunt, in cazul literaturii, aduse de excesul de artificial. De aceea, textele scrise de Chirita, si cele deja evocate si "Intalnirea", 1959; "Otelul", 1960; "Pasiuni", 1962 sau "Adancimi", 1974 pot implini cititorului