Concina pradata - Hoffman

Descriere - Concina pradata

Prin ferestrele deschise se vede frunzisul nemiscat al teilor din strada
Salonul lung, cu pastelurile lui ingramadite pe pereti, cu divanurile inviorate de lumina pernelor, se intalneste cu intaia zi de primavara.
Sylvia, intinsa pe sofa, cu capul sprijinit pe mana, asculta, zambind invariabil, pe Mircea care povesteste, agitandu-si mainile si razand. Un brat al ei spanzura daruit  Laurei care, asezata pe covor, ii mangaie degetele fine.
Mirceapare fericit. Istoriseste ispravile lui din capitala. Kepezindu-se la Iasi pentru trei zile, in uniforma lui noua de artilerist-teterist, zumzuie si freamata ca un zmeu al carui capat de sfoara il joaca din Bucuresti o gramada de femei zugravite. Vorbeste, vorbeste mereu, si, de cate ori incheie o fraza, rade cel dintai.
Foarte bine: sa vorbeasca, sa distreze. Pentru asta l-am si adus aici.
Eu tac. infundat in fotoliu, culeg pe picioarele mele caldura unui snop de raze solare si tac. Sunt amantul. Amantul doamnei Sylvia Vodis. Amantul femeii tunse de pe sofa, cu capul palid de paj bland, cu ochi lungi albastri, cu umeri largi si brate cu lumini de chihlimbar.

Anul aparitiei: 2018
Numar pagini: 225
Format: 13x20