Cioran, Emil

Emil Cioran s-a nascut la 8 aprilie 1911, la Rasinari, judetul Sibiu, fiind al doilea fiu al preotului Emilian Cioran si al Elvirei Cioran. Incepand cu anul 1921 a urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazar” din Sibiu, oras in care familia sa se stabileste definitiv in 1924.

Intre 1928 si 1932 a studiat la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde s-a remarcat printr-o intensa activitate publicistica, colaborand cu reviste precum Calendarul, Gandirea, Vremea sau Azi. Isi incheie studiile cu o lucrare de licenta dedicata intuitionismului bergsonian si se inscrie ulterior la doctorat.

In 1934 publica prima sa carte, Pe culmile disperarii, volum care ii aduce Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri. Dupa o perioada petrecuta la Berlin ca bursier al Fundatiei Humboldt, revine in Romania, unde preda filozofia pentru scurt timp, apoi pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez. Din 1945 se stabileste definitiv in Franta, unde incepe sa scrie exclusiv in limba franceza. Emil Cioran moare la Paris, la 20 iunie 1995.

Opera lui Emil Cioran se imparte intre perioada scrierilor in limba romana si cea a creatiei in limba franceza. In Romania publica volumele Pe culmile disperarii, Schimbarea la fata a Romaniei, Amurgul gandurilor, Cartea amagirilor, Lacrimi si sfinti si Indreptar patimas, aceasta din urma fiind ultima carte conceputa in limba romana.

Dupa stabilirea in Franta, debuteaza editorial in limba franceza in 1949 cu Tratat de descompunere, publicat la editura Gallimard. Ii vor urma alte lucrari fundamentale precum Ispita de a exista, Istorie si utopie, Silogismele amaraciunii, Caderea in timp, Demiurgul cel rau, Despre neajunsul de a te fi nascut si Exercitii de admiratie.

Stilul sau este marcat de aforism, luciditate extrema si o viziune radical pesimista asupra existentei, timpului, istoriei si conditiei umane. Desi a fost recompensat cu Premiul Rivarol pentru debutul sau francez, Cioran a refuzat ulterior toate celelalte distinctii literare importante. Prin opera sa, el ramane una dintre cele mai influente figuri ale gandirii filozofice si literare europene ale secolului XX.