Noica, Constantin

Constantin Noica s-a nascut la 12 iulie 1909, la Vitanesti, in judetul Teleorman, si a murit la 4 decembrie 1987, la Sibiu. A fost unul dintre cei mai importanti filosofi, eseisti si ganditori romani ai secolului XX. A studiat filosofia si filologia clasica la Universitatea din Bucuresti, unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu si Dimitrie Gusti, iar foarte devreme s-a afirmat in mediul intelectual interbelic, fiind asociat generatiei tinere care a marcat puternic cultura romana dintre cele doua razboaie.

Biografia lui a fost marcata nu doar de activitatea filosofica, ci si de anii dificili ai regimului comunist. A fost marginalizat, a avut domiciliu obligatoriu si a trecut prin inchisoare politica, iar aceste experiente au influentat profund traseul sau uman si intelectual. In ultimele decenii ale vietii s-a retras la Paltinis, unde a devenit pentru multi tineri discipoli un reper moral si cultural, iar imaginea sa publica s-a legat tot mai mult de figura maestrului retras, preocupat de cultura, limba si destinul spiritual al Romaniei.

Dintre lucrarile sale cele mai cunoscute se remarca Mathesis sau bucuriile simple, Rostirea filosofica romaneasca, Devenirea intru fiinta, Sentimentul romanesc al fiintei, Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca, Pagini despre sufletul romanesc si cele sase maladii ale spiritului contemporan. Opera lui imbina reflectia metafizica, interesul pentru limba romana, comentariul cultural si cautarea unui sistem propriu de gandire. In centrul scrisului sau se afla adesea devenirea, fiinta, cultura si posibilitatea unei filosofii romanesti formulate din interiorul limbii.

Prin forta ideilor, prin influenta exercitata asupra mai multor generatii si prin locul pe care il ocupa in istoria gandirii romanesti, Constantin Noica ramane una dintre figurile esentiale ale culturii romane. Dincolo de operele sale, mostenirea lui tine si de rolul formator pe care l-a avut pentru discipolii sai si de modul in care a aparat ideea de cultura ca forma de salvare interioara si de libertate spirituala.